Qaz’s Aegri Somnia

Pentru că se tot apropie, am fost azi întrebat:
- Ce îţi doreşti de ziua ta?
Nu mă aşteptam la întrebarea asta. Însă am răspuns sincer: “Ce îmi doresc eu nu poate nimeni să îmi dea”.

Număr orele. Singur, între patru pereţi. Şi aştept. În scurt timp voi putea spune, răsuflând uşurat: “a mai trecut unul…”

Mă sperii uneori când realizez cum a trecut timpul. Pur şi simplu mă sperii. Mă uit uneori în oglindă şi nu îl mai recunosc pe cel de dincolo de sticlă. Nu e cel pe care îl ştiam. Cel cu care mă obişnuisem. Şi aşa se întamplă în fiecare an. Privesc în oglindă. Cotrobăi printre amintiri. Şterg praful prin cele mai ascunse colţuri. Şi descopăr lucruri plăcute sau mai puţin plăcute. Însă sunt ale mele, şi nu le pot arunca…

Trag linie. Un an lung. Un an greu. Un nou drum, o nouă posibilitate, un nou scop. Viaţa merge înainte.

“Totuşi… ce îţi doreşti?” De data asta întrebarea vine din altă parte. Şi zâmbesc trist. Chiar aşa, ce mi-aş dori? Răspunsul nu mi-l pot da nici singur. Nu în cuvinte. În schimb îl voi simţi, cel mai probabil mâine noapte, când mă voi întoarce şi voi fi doar eu, între patru pereţi, o fereastră, o uşă şi două monitoare.

Ar fi trebuit să intre la muzică. Însă pun doar versurile…

Penitent - “Possessive Thought”

As a shadow you walk through life.
Nobody wants anything from you.
Nobody is waiting for you.
Few know you exist.

The crown of all creations.
The worst and most hated are you.

The thought are mans biggest curse.
You were not strong enough to carry it.
The thought became your burden.

Painful it is for he who picks it up,
because he shall carry its weight.
From life into eternity he shall carry it.

The thought is possible,
but only for he who seeks.
Until death he will be possessed.

Am scris în urmă cu ceva vreme despre Dark Dog. Şi că abia îl aştept să vină şi aici. În timp ce scriam postul anterior, am primit notificarea pe mail că am un nou comentariu la Energizant.

Deci… din vară Dark Dog şi în România. Sper doar să vină şi cu versiunea de 1.5 litri. Sau mai mare.

E aproape ora 2. Stau ca de obicei, pe întuneric, fumez, iau înghiţituri mici din ultima cutie de Burn, îl ascult pe CedrY2K cum povesteşte ceva în boxe şi scriu. Nu am nimic important de spus, nu s-a întâmplat nimic. Pur şi simplu am o uşoara tentaţie să scriu. Din când în când mă mai opresc şi fac poster câte un ţânţar. Deja nu îi mai suport.

(more…)