Mar 29

alcool.jpgScris în iulie 2003, publicat pe dbrom pe 27 iulie 2003.

Totul începe întotdeauna de la un pahar băut în plus. Sau depinde… pot fi şi mai multe pahare. Dar întotdeauna conţinutul acelor pahare îşi spune cuvântul, şi respectivul care le bea îşi pierde controlul. Şi alcoolul începe să vorbească pentru el. Nu contează pentru el ce anume spune în momentele respective. Iar a doua zi poate că îşi va mai aminti, poate că nu. Nu îi pasă că în acel moment îi poate răni pe cei din jur. Şi nu numai sufleteşte, dar şi fizic. El atunci se simte bine. Atunci îşi descarcă toate câte s-au adunat. Şi îşi descarcă nervii tocmai pe cine nu trebuie. Dar lui nu îi pasă. Poate în acel moment este fericit. Nici el nu ştie. Ştie doar că trebuie să se descarce.

Prin aburii alcoolului care îi plutesc undeva în creier nu mai are puterea de a întelege că şi mâine va fi o zi şi că nu ar trebui să alunge acea nouă zi care trebuie să vină. Lui nu îi pasă de nimic. De absolut nimic. În acele momente el se simte ca fiind cel mai tare. Simte că poate să facă absolut orice vrea el să facă. Iar principalul lucru pe care îl mai vrea este să mai bea ceva. Indiferent dacă îi va face bine sau îi va face mult mai rău. Şi, cu toate că ştie ca bine nu îi va face, mai bea ceva…

“Şi ce dacă beau mă, ce? E viaţa mea… fac ce vreau cu ea. Şi, în definitiv, ce, beau banii tăi? Beau banii mei… munca mea…”

Principalele certuri care apar din cauza efectelor alcoolului sunt certurile în familie. Vârsta nu contează. Fenomenul se poate produce la absolut orice vârstă, indiferent cât de tânăr sau bătrân e cel care consumă băuturile.

Certurile în familie se petrec în majoritatea cazurilor cu uşile închise. Şi prea rar intervine cineva. În general când se aude o astfel de ceartă, se rosteşte scurt “Treaba lor…” şi se ignoră. Dar ce putem face atunci când respectivul fapt se petrece sub ochii noştri iar protagoniştii sunt aceia care ne-au dat viaţă? Ce putem face? Să intervenim? În general nu există acea tărie de caracter necesară pentru a interveni. Iar atunci când există şi intervenim, oare chiar schimbăm cu ceva situaţia?

Răspunsuri nu există. Poate doar noi întrebări. Şi vieţi, destine schimbate în doar o fracţiune de secundă, odată cu o vorbă aruncată mult prea personal, odată cu o palmă scăpată într-un acces de furie, odată cu îndemnul “Pleacă, dacă nu îţi convine ceva!”. Şi aşa apar noi dileme. Aşa drumul care înainte ni se părea atât de drept şi de sigur devine mult mai întortocheat decât am fi putut crede vreodată.

Notă: Ceea ce am scris aici nu este începutul vreunei campanii anti-alcool. Nu sunt primul şi nici ultimul care scrie despre alcool pe dbrom. Nu am avut nici o intenţie când am scris aceste rânduri… Poate doar… hmmm… cine ştie… poate am avut doar un drum în faţă… un drum lung şi întortocheat…

Leave a Reply