Archive for the ‘Dominus Vobiscum’ Category

Aug 12

CasutaScris şi publicat iniţial pe dbrom, pe 20 decembrie 2004.

Şi a venit şi iarna. Prinşi de febra alegerilor şi a disputelor politice am început să uităm pe zi ce trece de unele lucruri care sunt mult mai importante. Am început să uităm să mai şi trăim, am început să uităm să mai şi iubim câteodată.

(more…)

Mar 29

alcool.jpgScris în iulie 2003, publicat pe dbrom pe 27 iulie 2003.

Totul începe întotdeauna de la un pahar băut în plus. Sau depinde… pot fi şi mai multe pahare. Dar întotdeauna conţinutul acelor pahare îşi spune cuvântul, şi respectivul care le bea îşi pierde controlul. Şi alcoolul începe să vorbească pentru el. Nu contează pentru el ce anume spune în momentele respective. Iar a doua zi poate că îşi va mai aminti, poate că nu. Nu îi pasă că în acel moment îi poate răni pe cei din jur. Şi nu numai sufleteşte, dar şi fizic. El atunci se simte bine. Atunci îşi descarcă toate câte s-au adunat. Şi îşi descarcă nervii tocmai pe cine nu trebuie. Dar lui nu îi pasă. Poate în acel moment este fericit. Nici el nu ştie. Ştie doar că trebuie să se descarce.

(more…)

Mar 07

UmbreVine inevitabil un moment în viaţă în care nu îţi mai dai seama pe ce drum mergi şi pe ce drum vrei să o apuci. E momentul în care începi să priveşti mirat în jur, fără să mai recunoşti nimic din ce era înainte. E momentul în care nu mai ştii cine îţi e prieten şi cine nu, în care nu mai ştii dacă mai e cineva lângă tine sau nu.

De obicei vine pe neaşteptate. Sau poate pluteşte undeva în aer, însă nu ştii dacă va veni acel moment. Sau cel puţin speri să nu vină. Însă vine şi loveşte. Dur. Rupe piele, carne şi se înfige undeva adânc în oase. Şi începe să doară. Apoi urcă uşor spre creier. Şi loveşte încă o dată. Rupe bucăţi din craniu, trece prin materia cenuşie şi caută disperat zona unde se află memoria. Şi se opreşte acolo, având grijă să îţi treacă acel moment prin faţa ochilor cât mai des posibil.

(more…)

Sep 17

Cerul arde. O lună plină strălucitoare veghează miile de puncte luminoase. Stele arzând pe un cer senin. Aerul rece îmi loveşte faţa. Dar încerc să nu îl bag în seamă. Ochii mei fixează fumul albăstrui de ţigară care urcă unduind spre stelele arzânde. E atât de linişte aici… Atât de multă pace… (more…)