Archive for the ‘Drumuri’ Category

Jul 01

Ieri pe seară mi-a venit ideea să ies la plimbare. Mă rog, chestia asta am început să o fac cam zilnic, însă am avut o singură ieşire din Bucureşti, cea de joi. Scărpinându-mă în barbă mă întrebam în ce direcţie să mă duc. Şi mi-a venit o idee măreaţă: pun mâna pe telefon şi îl sun pe Vlad…
- Eşti în Ploieşti sau în Bucureşti?
- În Ploieşti.
- Ok, în jur de ora 9 sunt la tine, te scot la un cico…

Logic, am ajuns înapoi pe întuneric. Se pare că a devenit ceva normal mersul ăsta noaptea.

Concluzii după al doilea drum în afara Bucureştiului:

  • Asfaltul pe Bucureşti – Ploieşti mi s-a părut superb. Exceptând cel de la intrarea în Ploieşti.
  • Chiar am nevoie de un aparat foto.
  • Când trec de sută pe o şosea bună nici nu se simte. Doar că urlă elicopterul mai tare.
  • Am prins câteva curbe frumoase, şi am rămas surprins de cât de frumos se ţine pe şosea motoreta.
  • Majoritatea celor care mă depăşeau mergeau un pic în paralel şi se holbau de parcă eram de pe altă planetă.
  • Ori e de la şa, ori e normal… încă nu ştiu. Cert e că dupa vreo 30 de kilometri începe să mă doară fundul.
  • Am oprit într-o parcare la ieşirea din Puchenii Mari, în pădure, să fumez o ţigară şi să îl sun pe Vlad pentru indicaţii. Şi m-a lovit în faţă un aer curat şi cu aromă de pădure încât am uitat că voiam să fumez.
  • Încă nu sunt sigur dacă noaptea în afara localităţilor de pe acolo e indicat să merg cu faza lungă sau cu cea scurtă. Nu că ar fi prea mare diferenţa. Oricum, am mers cu cea lungă.
  • Am ratat un semafor între cele două poduri de la intrarea în Ploieşti. L-am văzut mult prea târziu.
  • Mi s-a părut oraşul mult prea încurcat. Probabil fără indicaţii m-aş fi rătăcit de câteva zeci de ori. Şi tot nu aş fi ajuns unde trebuia.

Şi ar mai fi şi altele. Dar… la tura viitoare. Deja sunt curios în ce direcţie va fi următorul drum…

Jun 27

Aseară mi-a venit chef de drumuri lungi. Fără motiv. M-am îmbrăcat, mi-am luat rucsacul şi am ieşit pe poartă. Apoi am făcut dreapta. M-am oprit la prima benzinărie unde am pus cinci litri in rezervor, apoi am apucat drumul spre Olteniţa. Mers uşor, normal. Abia în Frumuşani am oprit şi am sunat-o pe soră-mea să o anunţ că o vizitez. Un pic nervos fiind deja de pe drum, a avut cineva suficientă grijă să mă enerveze şi mai mult la oprirea in Frumuşani (fără detalii). Drept urmare mi-am înfipt căştile în urechi, am dat drumul la muzică, mi-am pus cagula şi casca şi am pornit.

Drumul până acolo a fost fără probleme, fără incidente. Motoreta s-a descurcat foarte bine, chiar am rămas surprins că nici nu a trepidat după ce am trecut pragul de 120 km/h. Am ajuns destul de repede la destinaţie, conducând totuşi suficient de agresiv.

Problema a apărut când am plecat de acolo. Era deja trecut de miezul nopţii. Mi-am pus iarăşi căştile în urechi, cagula, o vestă reflectorizantă (mulţumesc soră-mea) şi i-am dat drumul. Am mai pus câţiva litri de benzină la ieşirea din Olteniţa, am băut un Shot (and Go) şi m-am înfipt serios în drum. Am ajuns înapoi în Bucureşti mult mai târziu decât m-aş fi aşteptat… Adică în aproape două ore. 80 km în două ore.

Concluzii…

  • Când am ajuns la destinaţie (e drept, şi pe ultima porţiune de drum) mă durea fundul groaznic de la şaua destul de tare. Custom. Cromwell.
  • Faza mea lungă îi cam orbeşte pe cei care vin din faţă. Faza scurtă e mizerabilă, cred că mai am de lucru la asta, că nu văd nimic cu ea. Şi pot spune că a trebuit să reduc foarte mult de fiecare dată când venea ceva din faţă.
  • Aerul noaptea în zona aceea e foarte umed, iar pe şosea existau multe porţiuni ude.
  • Încă nu am înţeles de ce, însă dacă mergeam foarte aproape de linia dintre benzi simţeam cum îi tot fuge spatele şi începe să trepideze. La fel şi dacă mergeam mult spre dreapta.
  • Au fost câteva bucăţi bune unde am accelerat fără să îmi mai pese. Totuşi, nu am depăşit suta.
  • În localităţi am mers ca melcul. A 5-a la relanti. Să nu trezesc toată populaţia satelor. Şi mers legal.
  • Am trecut la un moment dat pe lângă ceva ca o troiţă. Am impresia că era ceva gen statuie, un înger pe un piedestal cu o cruce mică lângă el. Chestia aia albă, în lumina farului, mi s-a părut al dracu’ de scarry.
  • Pe la kilometrul 31, după ieşirea din Gruiu, m-am oprit să fumez o ţigară. Într-un spaţiu de parcare aşezat fix în mijlocul câmpului. Şi unde era întuneric beznă. M-am cărăbănit de acolo suficient de rapid în momentul în care au început să îmi dea târcoale câţiva câini. Nu prea prietenoşi.
  • S-au înfipt în viziera de la cască, în far şi în genunchiere o mulţime de gângănii. Mai mici sau mai mari. La dus (cât eram doar cu un tricou) s-a lovit o chestie de mâna mea şi a avut suficientă grijă să mă şi înţepe serios. La întoarcere, în schimb, mi s-a împrăştiat pe vizieră o chestie destul de măricică, şi plină de zeamă. Aşa că a trebuit să îmi şi curăţ un pic viziera când am oprit să fumez.
  • Concluzie finală: este superb de mers noaptea. Mă rog, este de la superb la scarry. Depinde de moment.
May 26

Ziua 5 (după discuţii, stat la vorbă, etc) a devenit zi de plimbare prin Rotterdam şi diverse cumpărături. Am plecat în jurul prânzului spre centru, unde am redescoperit aceleaşi locuri şi străzi pe care le-am străbătut singur în noiembrie, fără să am cea mai vagă idee unde sunt. Ne-am plimbat mult, prin magazine, pe străduţe, alei, parcuri…

(more…)

May 26

A patra zi (şi ultima alături de toţi, pentru că a doua zi aproape toată lumea trebuia să ajungă la lucru) a fost dedicată parcului de distracţii Efteling. Al doilea ca mărime din Europa, după Eurodisney. Preţul biletului a fost destul de mic (în jur de 27 euro), însă a meritat pe deplin. Cu toate că am petrecut acolo aproape opt ore, pot spune că am văzut doar cam jumătate din ce era de văzut. Şi am încercat doar un sfert din câte erau pe acolo…

(more…)

May 26

Ziua a treia a fost una destul de scurtă. Ajunşi înapoi acasă în jurul orei patru (dimineaţa), s-a dormit până târziu după-amiază. Apoi trezirea, că trebuia să înceapă să se strângă lumea…

(more…)