Qaz’s Aegri Somnia

În seara asta m-am simţit mult prea obosit să mai fac ceva, deşi am o groază de lucru. Drept urmare, lăsat aerul condiţionat pe 18 grade, întins cât mai comod posibil şi… film. Pentru că tot zăcea pe undeva de multă vreme, m-am hotărât să îl revăd. Twin Peaks - Fire Walk With Me. Nu îmi mai amintesc a câta oară e când îl revăd. Şi o să îl tot revăd cu plăcere de multe ori.

Scarry pe alocuri, ciudat, nebun… Cel puţin, spre deosebire de serial, la finalul filmului măcar se află cine a omorât-o pe Laura Palmer.

Nu mai e cazul să precizez că, de fiecare dată când revăd acest film, îmi amintesc instant de când eram prin şcoala generală (parcă) şi rula serialul pe TVR (parcă) şi de fiecare dată mă încăpăţânam să rezist, să mai văd un episod, deşi ştiam că îmi va bântui nopţi la rând somnul…

E aproape ora 2. Stau ca de obicei, pe întuneric, fumez, iau înghiţituri mici din ultima cutie de Burn, îl ascult pe CedrY2K cum povesteşte ceva în boxe şi scriu. Nu am nimic important de spus, nu s-a întâmplat nimic. Pur şi simplu am o uşoara tentaţie să scriu. Din când în când mă mai opresc şi fac poster câte un ţânţar. Deja nu îi mai suport.

(more…)

În urmă cu câţiva ani am avut o prietenă… A fost o relaţie frumoasă. De la care aşteptam multe. Mult prea multe… Cum se întâmplă de obicei, la un moment dat a început să nu mai meargă. Au început să existe diferite probleme. Au început să apară diverse discuţii. Ţineam foarte mult atunci la ea, speram să reuşim să trecem peste probleme şi să mergem înainte…

(more…)

Ieri am ieşit până la o librărie după plicuri şi hârtie A4. Ajuns acolo, am rămas blocat între rafturile cu cărţi. După ce rămăsesem fără bani în iarnă cumpărând “Christine” şi “Mobilul” lui Stephen King, am fost iarăşi pus în situaţia de a alege: cărţi sau bani în portofel?

Până la urmă am rezolvat simplu: bani şi cărţi. Şi nu am mai cumpărat plicuri şi topul de A4. Drept urmare, nou pe raft: “Colorado Kid” şi “Povestea lui Lisey“.

Sunt fan energizant. Mă ţine în picioare. Face ceea ce cafeaua a încetat de mult să mai facă. Mă ţine treaz. De obicei îl numesc “ceiuţul” de dimineaţă. În majoritatea cazurilor energizantul folosit este Burn. Uneori mai găsesc şi Shot And Go. Pe care îl prefer în versiunea de 0.5 litri. Dar mereu mi-am dorit ceva mai mare. Aşa cum de la Coca Cola îmi doresc bidonul de 5 litri, aşa îmi doream ceva mai mult de 0.5 de la energizant.

Dorinţa mi-a fost împlinită: Blue, proaspăt revenit după 10 zile în Austria, mi-a adus energizant. Dark Dog, versiunea la 1.5 litri. Două bidoane. Întrebarea mea… pe când şi în România?