Archive for the ‘Moto’ Category

Sep 19

Rămân fără cuvinte. Privesc rătăcit în jur. Apoi mai citesc o dată mesajul. Sperând să citesc altceva acolo, nu ceea ce văzusem mai devreme. Dar e acelaşi lucru scris. Absolut identic. Trântesc telefonul pe birou. Cotrobăi prin pachetul de ţigări şi extrag una. Şi trec câteva minute bune până o şi aprind. Privirea îmi aleargă rătăcită pe pereţi, se opreşte din când în când pe telefon apoi îşi continuă alergarea. Deşi conştientă de ceea ce se întâmplă, mintea refuză să înţeleagă. Refuză să accepte. Care este preţul sincerităţii…?

Mecanic încalţ bocancii. Şi nu îmi pasă că încă sunt uzi pe dinăuntru. Cerul e negru de nori, frigul se simte până şi în spatele ferestrei. Însă ignor şi combinezonul şi hainele mai groase. Privirea încă aleargă în timp ce degetele leagă mecanic şireturile. Arunc geaca pe mine şi îmi îndes mănuşile în buzunar. Cele obişnuite, fără degete. Din reflex verific buzunarele să fie închise şi să am acte la mine. Trântesc telefonul şi ţigările într-un buzunar. Strâng cheile în palmă, iau casca şi ies.

Apăs hotărât butonul şi bubuitul tobelor rupe liniştea nopţii. “Unde te duci?” îmi răsună o voce în minte. Chiar aşa, unde mă duc? Însă întrebarea mi-o pun în timp ce ies în trombă pe poartă, fără să mă asigur şi tăind calea unei maşini. Fac dreapta pe bulevard. Schimb vitezele din instinct. Mecanic. Şi continui să accelerez. Nu văd şoseaua. Nu văd semafoarele. Nu văd semnele. În jurul meu dansează doar luminile oraşului.

Văd totuşi un semafor şi o lumină roşie. Piciorul mi se înfige hotărât în frână şi roata din spate începe să alunece pe praful adunat de ploi. Simt fierul cum dansează sub mine. Văd ca prin ceaţă semaforul că se face verde. Şi trag hotărât de acceleraţie. Tunetul ce izvorăşte din ţevi dezlănţuie iadul în urma mea.

Privirea mi-e aţintită către un punct fix, undeva în faţă. Mâinile strâng nebuneşte ghidonul. Nu îmi mai pasă de ce e în stânga sau în dreapta. Nu îmi pasă că trec prin gropi, peste şine de tramvai, prin apă. Nu îmi pasă că acul kilometrajului se apropie rapid de sută. Văd doar luminile care mă cheamă.

“La un moment dat… m-am rupt de lume. A început să nu îmi mai pese de nimic. Şi mi s-a spus de multe ori că sunt indiferent şi antisocial”. Străzi, alei, intersecţii, bulevarde, indicatoare. Mâinile mi-au îngheţat de mult. Însă nu vreau să mă opresc. Continui să alerg fără ţintă. Drumul mă cheamă la el. Noaptea îmi zâmbeşte şi mă cuprinde în braţele ei.

“Unde te duci?” Însă alung întrebarea. Şi încerc să alung toate gândurile ce îmi invadează mintea. Nu îmi pasă. Pur şi simplu nu îmi mai pasă încotro merg, de ce merg, când, unde şi dacă mă voi întoarce. Mi-am asumat riscul. Acum sunt dispus să îi plătesc oricând preţul… Şi, cu unele rare excepţii, să fiu aşa cum sunt: antisocial. Nepăsător. Rece.

Jul 24

E ora 7. Încă stau închis în birou la servici. Încă plouă. Lordu’ a zis de câteva ori bune azi ceva de ieşit la Apaşu’. Da’ plouă.

Problema 1: Nu am echipament complet. Şi nu am înca nimic impermeabil. Exceptând casca (sper).
Problema 2: Nu sunt sigur dacă motoreta va coopera. În sensul că nu sunt suficient de sigur pe electrică.
Problema 3: Nu am mai mers până acum cu Vaca pe ploaie. Şi în nici un caz prin oraş.

Da’ stau de ceva vreme şi mă holbez pe geam la ploaie. Şi mă roade. Rău.
Mă uit la prelata din parcare şi simt cum mă mănâncă degetele.

Mai stau un pic… Încă mă mai gândesc. Nu sunt complet hotărât.
Însă dacă ies… În nici un caz nu ies pieton.

Până când mă anunţă Lordu’ că are o problemă. Urgentă. La Dristor. În momentul acela nu îmi mai pun întrebări. Îmi înfig picioarele în bocanci. Îmi arunc un hanorac pe mine. Îmi prind armura. Îmi prind genunchierele. Îmi pun mănuşile. Fără degete. De chopper. Îmi arunc rucsacul în spate. Îmi iau casca şi traversez parcarea prin ploaie.

Înfig cheia. Pun contactul. Dau un buton. Şi nimic. Mai dau unul. Nu are putere. Robotic, demontez şaua. Scot bateria din maşină. Scot fişele din rucsac. Pun plus la plus şi minus la minus. Dau un buton. Porneşte. Strâng totul în urma mea. Îmi aşez casca. Oftez. Şi plec.

După vreo două ore jumătate intru înapoi pe uşă. Pantalonii uzi fleaşcă. Mănuşile ude şi lipite de degete. Părul (exceptând cel de sub cască) ud. Hanoracul ud. La fiecare pas bocancii lasă dâre de apă. Dar zâmbesc. Fericit.

Am făcut-o şi pe asta. Nu mi-a mai păsat de ploaie. Au fost momente în care nu mai vedeam nimic prin vizieră. Ştergeam cu mâna şi vedeam ceva pentru câteva secunde. Mai deschideam viziera şi ploaia mă lovea direct peste faţă. La semaforul de la Apărătorii Patriei când am oprit mi s-au dus picioarele în apă până peste glezne. Pe lângă Autovit am trecut printr-o baltă şi mi-a sărit apa până pe rezervor. Şi în poală.

Dar zâmbesc. Fericit. Drăcuşorul de pe umărul stâng a fost mai puternic azi. Am făcut întocmai ce mi-a şoptit…

Jul 18

Pentru ca am pus mâna pe ceva bani şi tot am avut drum în oraş pe zi, m-am oprit direct la United Motors. În primul rând am vrut să îmi salut nişte vechi prieteni, în al doilea rând am vrut să îmi mai cumpăr una-alta. Mai exact nişte echipament. Aşa că am plecat de acolo cu o armură Axo, şi o cască nouă, Vemar flip-up.

Cu armura m-am întors îmbrăcat. Casca… o s-o probez diseară, când o să plec să înlocuiesc uleiul din motor cu ulei Motul. 15w50.

Vemar Jiano Axo MX7A0013 K00

Oricum, tot respectul pentru cei de acolo. Au avut răbdare cu mine, am primit sfaturi, idei, păreri. Nota 10. Încă o dată.

Jun 02

Săptămâna trecută Ionel Pascotă a reuşit pe circuitul de la Most, Cehia, a treia victorie consecutivă după cele de la Serres (Grecia) şi Hungaroring (Ungaria). Tot respectul pentru multiplul campion de la UCM Reşiţa, toată jena pentru Gazeta Sporturilor care a prezentat evenimentul într-o manieră proprie.
Ok, eu înţeleg că până acum Pascotă a concurat pe o Yamaha R6 (pe care apare şi în fotografia de pe gsp.ro), înţeleg şi că la clasa 600 Supersport a concurat pe o Honda, însă de aici până a afirma pe post de ştire că la cea de a treia etapă a campionatului Romanian Superbike (600 cmc) a condus o HONDA GSXR-1000 e deja prea mult. În primul rând cred ca ar fi cam greu să concureze la clasa 600 cmc pe o motocicletă de 1000cmc. În al doilea rând, domnilor de la Gazeta Sporturilor, sunt nişte diferenţe enorme între o Yamaha, o Honda, şi o Suzuki GSXR. Fie ea şi de 1000.

May 26

După 50 de ani de inactivitate, Indian Motorcycle, deţinut de Stellican Limited din 2004, a anunţat reluarea producţiei pentru cea mai renumită marcă de motociclete. Potrivit declaraţiilor, noul Indian Chief 2009 va fi disponibil în 4 variante, Standard, Deluxe, Roadmaster şi Vintage.

Noul cadrul este realizat din ţeavă tubulară de oţel, cutia de viteze cu şase rapoarte, motorul “Power Plus” v-twin de 1720 cc, răcire pe aer şi injecţie. Cântărind în jur de 334 kg, noul Indian Chief nu va fi disponibil pe piaţă decât după Crăciunul lui 2008 la un preţ începând de la 31.000 $.

Sursa: Indian Motorcycle