În timpul plimbării pe la Bran, la Răvăşitul Oilor, mi-am mai cumpărat un puzzle. Normal, reprezentând Castelul Bran. Tot de 1000 de piese, produs tot de D-Toys. Un pic cam dificil, din cauza cerului şi a pădurii, însă nu mi-a luat decât vreo câteva zile să îl termin.
Un puzzle care mi-a plăcut foarte mult, atât din punct de vedere calitativ cât şi din punct de vedere al fotografiei… Produs de D-Toys, reprezentând hotelul “Plai De Dor“, din Bucovina (Suceviţa), România. Din păcate nu a reuşit să mă ţină ocupat decât două zile. De luni seara până miercuri seara.
Pentru un puzzle cumpărat din Real, la un preţ foarte accesibil, dacă nu chiar mic pentru 1000 de piese, eu consider că este chiar ok. Deci… am să mai caut.
Zilele trecute am mai terminat un puzzle, tot de 1000 de piese, pe care l-am cumpărat şi adus din plimbarea prin Olanda (Arnhem) de luna trecută. Mi-a luat mai mult să îl termin decât precedentul… Iniţial mi s-a părut a fi simplu. Adevărul e că nici prea mult timp nu am avut de el, însă a fost şi dificil în draci. Desenul este intitulat “Lightning” şi îi aparţine lui Luis Royo. Iar puzzle-ul, împreună cu restul de colecţie, este produs de Heye Verlag GMBH (cod 29200). Cred că abia aştept următorul din aceeaşi serie, sau poate chiar unul de 4000 de piese.
Fotografia ataşată este cea de pe site, din păcate momentan nu o cameră să fotografiez “opera” finisată.
15 septembrie 2008. Am reuşit finally să fac şi câteva poze…
Pentru că se tot apropie, am fost azi întrebat:
- Ce îţi doreşti de ziua ta?
Nu mă aşteptam la întrebarea asta. Însă am răspuns sincer: “Ce îmi doresc eu nu poate nimeni să îmi dea”.
Număr orele. Singur, între patru pereţi. Şi aştept. În scurt timp voi putea spune, răsuflând uşurat: “a mai trecut unul…”
Mă sperii uneori când realizez cum a trecut timpul. Pur şi simplu mă sperii. Mă uit uneori în oglindă şi nu îl mai recunosc pe cel de dincolo de sticlă. Nu e cel pe care îl ştiam. Cel cu care mă obişnuisem. Şi aşa se întamplă în fiecare an. Privesc în oglindă. Cotrobăi printre amintiri. Şterg praful prin cele mai ascunse colţuri. Şi descopăr lucruri plăcute sau mai puţin plăcute. Însă sunt ale mele, şi nu le pot arunca…
Trag linie. Un an lung. Un an greu. Un nou drum, o nouă posibilitate, un nou scop. Viaţa merge înainte.
“Totuşi… ce îţi doreşti?” De data asta întrebarea vine din altă parte. Şi zâmbesc trist. Chiar aşa, ce mi-aş dori? Răspunsul nu mi-l pot da nici singur. Nu în cuvinte. În schimb îl voi simţi, cel mai probabil mâine noapte, când mă voi întoarce şi voi fi doar eu, între patru pereţi, o fereastră, o uşă şi două monitoare.
Am scris în urmă cu ceva vreme despre Dark Dog. Şi că abia îl aştept să vină şi aici. În timp ce scriam postul anterior, am primit notificarea pe mail că am un nou comentariu la Energizant.
Deci… din vară Dark Dog şi în România. Sper doar să vină şi cu versiunea de 1.5 litri. Sau mai mare.
