De multă vreme tot mă freca o idee să îmi cumpăr un puzzle. Am văzut destule prin Carrefour, însă la nişte preţuri realmente nesimţite. Până când, acum ceva vreme, am ajuns într-un weekend într-un Kaufland. Surpriză… am găsit puzzle de 1000 de piese, la un preţ suficient de mic (în jur de 30 RON. Cu castelul Neuschwanstein, Germania.
L-am cumpărat sâmbătă după-amiaza. Marţi seara aşezam ultima piesă în el…
Mă ia zilele trecute un amic la întrebări: “Da’ tu de ce nu mai scrii nimic pe blog? Uite la alţii, postează de 3-4 ori pe zi. Tu, nimic?”
Nu, eu nimic. Când am pus blogul acesta online nu l-am făcut să scriu despre orice. Am preferat şi prefer să scriu atunci când am ceva de zis, ceva ce îmi place, ceva ce mă interesează. Nu m-am băgat pe politică, pentru că nu îmi place, nu mă consider suficient de bine informat şi nu am de ce să scriu ceva despre ea. Nu pun poze disperat pe blog, pentru că nu e un fotoblog. Nu mă bag la ştiri de nici un fel (cum am zis mai sus, nu sunt suficient de bine informat) plus că nu sunt fan sport, noutăţi IT, rahaturi, evenimente cum sunt alţii. Nu am vrut să ajung să scriu la modul “M-am trezit dimineaţa, am fost la baie, am băut o cafea, mă apuc de lucru”. Şi să scriu pe urmă după două ore că lucrez, peste patru ore că mă plictisesc, şi seara că mi-e cam somn şi mă duc să mă culc, noapte bună blogeri. Bleah. Dacă voiam aşa ceva mă apucam să scriu pe Twitter. Sau pe autohtonul logoree.ro.
Mă rog, cele două site-uri vor constitui un subiect separat de dat cu părerea, însă mai târziu.
În fine, să fiu scurt şi la obiect: NU scriu pentru trafic, pentru hit-uri, pentru impresionat pisde şi distruşi cu tastatură.
Ultima zi din 2007. Ultimele ore de fapt. Ultimele pregătiri. Încercarea de a scrie câteva ultime rânduri pentru un an care tocmai se pregăteşte de plecare. Scriu cu ochii pe ceas. Simt că am început să intru în criză de timp…
E 12 decembrie. Vin sărbătorile… Vin iarăşi întrebările clasice: “unde mergem de Crăciun?”, “ce facem de Revelion?”, “ce cadouri să iau şi cui trebuie să dau ceva?”, “cât o să mă coste toată treaba asta?”. Apoi alergătura după cumpărături. Magazinele supra-aglomerate. Manelarii ieşiţi la holbat şi făcut poze lângă magazine şi în Mall lângă brad.
Singur. Once again. Chiar şi astăzi. Deşi unora li se pare lipsit de importanţă. Pentru mine uneori contează. (more…)
