Archive for the ‘Work’ Category

Sep 30

Lucrez la o firmă. Ca majoritatea oamenilor. Lăsând deoparte programul pe care îl am, e un loc care îmi place. Şi fac ceva ce îmi place. Întâmplarea face ca această firmă să aibă sediul într-o aşa-zisă clădire de birouri. De ce aşa-zisă? Pentru că am văzut până acum multe asemenea clădiri de birouri. Moderne, aranjate, bine întreţinute. Asta nu. E aşa-zisă pentru că iniţial a fost cu totul altceva. O clădire veche, probabil comunistă. Ale cărei holuri seamănă binişor cu holurile unui spital. Sau ale unei case de nebuni.

Până (mă rog, şi după) să se dea în folosinţă a fost mai întâi renovată. La modul românesc. Au văzut cum arătau tavanele, cu neoane de pe vremea lu’ Nea Nicu, cu tencuiala crăpată şi vopseaua scorojită. Aşa că le-au acoperit cu tavan fals. Dar neoanele au rămas acolo, sub tavanul fals, prinse de tavane. Au revopsit interioarele cu lavabilă, dar nu au reparat mai întâi pereţii. Aşa ca majoritatea sunt crăpaţi. S-a vopsit cu o vopsea lavabilă care numai lavabilă nu este. S-au tras tuburi prin pereţi cu cabluri de reţea. Din care majoritatea sunt inutilizabile. Asta lăsând deoparte că nu s-au respectat nici un fel de reguli de cablare. Dar sunt cabluri de reţea trase. Nimeni nu ştie de unde vin, nimeni nu ştie de unde până unde se întinde un cablul. Şi nici dacă e complet funcţional. S-au montat prize în pereţi. Multe prize. Din care o mare parte nu sunt funcţionale. Şi într-o bună măsură s-au lăsat şi simple găuri în pereţi pentru prize. Cu cablurile scoase un pic afară. Iar după un an de la închirierea spaţiilor şi-au dat seama că o clădire de birouri de patru etaje ar avea nevoie şi de un lift.

În fine, nu despre asta era vorba. Pe fiecare etaj sunt câte două băi. Câte una în fiecare capăt de hol. Holurile arată destul de bine, par destul de îngrijite. La fel şi băile. De curăţenia în birouri se ocupă fiecare firmă prin metodele ei. De holuri şi băi se ocupă proprietarii clădirii.

Să nu o mai lungim. Toate firmele de pe aici încep programul dimineaţa. Unii la ora 7, alţii la 8, alţii la 9. În mod normal orice om care vine dimineaţa la lucru (exceptându-mă pe mine, că sunt aici de noaptea) face cam acelaşi lucru: îşi ia o cafea, ţigările, şi coboară (singur sau în grup) în faţa clădirii la locul de fumat. Pentru ţigară şi cafea. Afară de asta, majoritatea vor să facă un lucru, după tot drumul de acasă până la locul de muncă: să se ducă la baie. E o chestie naturală. E o chestie normală. Dimineaţa orice om se duce la baie.

Aici urmează treaba aia pe care nu am reuşit să o înţeleg. Având în vedere că programul în clădire începe la prima oră, în general pe la 7, nu am reuşit niciodată să înţeleg strategia de curăţenie în clădire. Vii la lucru la ora 9? Trebuie să te strecori pe scări sau pe holuri pe lângă femeia de servici care la ora aia spală pe jos. Deşi începe programul mult mai devreme, ea la ora aia spală. Nu contează că toată lumea circulă exact pe unde spală ea, şi ca holurile devin instant la fel de curate ca seara. Ea spală.

Vrei între ora 9 şi ora 11 să te duci la baie? Ţeapă. Uşile de la băi larg deschise, iar pe hol şi în baie… se spală pe jos. În acelaşi timp, în ambele băi de pe un etaj. Plus pe hol. Eşti un clienti important şi vii la prima oră să semnezi un contract? Ghinion. Ocoleşti mopul de pe hol, ocoleşti privirile chiorâşe ale femeii de servici, că doar calci unde ea tocmai a spălat (sau încă spală), ocoleşti femeia de servici care tocmai iese din baie cu galeata şi mopul. Apoi semnezi contractul. Sau rezolvi treaba pentru care ai venit aici.

Scriu asta după ce am vrut să mă duc până la baie la prima oră, adică la ora 10, şi a trebuit să stau în baie şi să aştept să iasă tanti aia din zona pisoarelor. În condiţiile în care, în majoritatea clădirilor de birouri, curăţenia asta se face ori noaptea, după încheierea programului de lucru, ori dimineaţa la prima oră, înainte de începerea programului.

Sep 02

Un pic mai devreme îmi sună telefonul. Abonament Orange, pe firmă. Numărul care mă apela… ascuns. Ok, răspund. Se recomandă ca fiind Rusu Ioan, de la Orange. Începe să povestească ceva cum că trebuie să primim nu ştiu ce două telefoane cu 3G iar pentru asta trebuie să confirm sunând tot la ei de pe alt telefon.

Nu mă prind la început, îmi cere să iau alt telefon Orange şi să formez 200, apoi să apropii cele două telefoane să audă robotul în celălalt. Fac asta, nu le ţin prea apropiate pentru că sunt curios ce e la 200, închid celălalt telefon şi revin la mine în birou. Ăla îmi zice să mai fac asta încă o dată, mie deja mi se pare suspect, găsesc rapid o scuză că mi s-a terminat bateria celuilalt telefon şi îi zic să rămână la telefon până pun la încărcat celălalt telefon şi îl deschid. Între timp caut pe Google ce anume face acel 200, şi găsesc ceva detalii la Orange pe site.

Formeazã numãrul scurt 200 de la telefonul tãu Orange si urmeazã instructiunile.

Astfel, apasã:

  • tasta 1 pentru a-ti alege tarifele pentru convorbirile nationale
  • tasta 2 pentru a alege sau modifica cele 5 numere favorite
  • tasta 3 pentru a activa sau dezactiva serviciul Roaming
  • tasta 4 pentru a activa serviciile Acces WAP, Acces Mobil Internet si Comunicatii Mobile de date
  • tasta 5 pentru a activa sau dezactiva Mesageria Vocalã sau pentru a-i mãri sau micsora timpul de reactie

Tot nu sunt mulţumit de ceea ce găsesc, îi zic ăluia să aştepte că telefonul a pornit dar este momentan folosit de către şeful meu, ăla devine din ce în ce mai grăbit. Îi zic să revină cu un telefon în câteva minute, şi găseşte repede scuza că nu poate, ca nu merge aşa, că trebuie făcut acum.

Las telefonul pe birou, cu ăla încă aşteptând, şi mă duc dincolo. Îl rog pe şefu’ să formeze 200 şi ascultăm. Normal, începe robotul cu “Pentru reîncărcarea unui cont prepay…”. Revin la telefonul meu. Ăla deja închisese. Nu trece un minut şi sună iarăşi.

Întreb ce anume trebuie să fac exact, îl mai ţin câteva minute la telefon după ce îl mai ţinusem vreo 10 înainte, apoi îl întreb: “Şi… cartela cui o reîncarc eu făcând asta?” Ăla devine nervos, că nu, că nu e vorba de aşa ceva, că promoţie, că serviciu gratuit…

Îi cer numele superiorului lui şi zice că nu are voie să dea asemenea detalii. În schimb îmi mai spune încă o dată că pe el îl cheamă Rusu Ioan. Mai încerc încă o dată, şi îl întreb cine administrează abonamentul meu Orange, că trebuie să ştie. Primesc un ultim răspuns de la el: “Mama!”. Şi închide.

Exact. Mă-ta.

Dec 16

În ultimele zile am tot avut probleme cu un server al cărei partiţie “/” (sda2) i se tot remounta read-only când mi-era lumea mai dragă. După căutări în loguri, am găsit eroarea:

Dec 14 14:13:51 server kernel: journal_bmap: journal block not found at offset 17420 on sda2
Dec 14 14:13:51 server kernel: Aborting journal on device sda2.
Dec 14 14:13:51 server kernel: __journal_remove_journal_head: freeing b_committed_data
Dec 14 14:13:51 server kernel: ext3_abort called.
Dec 14 14:13:51 server kernel: EXT3-fs error (device sda2): ext3_journal_start_sb: Detected aborted journal
Dec 14 14:13:51 server kernel: Remounting filesystem read-only

Rezolvare:

1. Şters jurnalul existent:

debugfs -w -R “feature ^has_journal,^needs_recovery” /dev/sda2

2. Fsck cu reparare automată a erorilor:

e2fsck -y /dev/sda2

3. Recrearea jurnalului:

tune2fs -j /dev/sda2

Dec 14

Am vreo 15 harduri care stau degeaba. Unele din ele (majoritatea) sunt încă funcţionale, sunt în stare perfectă. A apărut totuşi problema: “cum pot verifica dacă acele harduri mai sunt încă bune, sau au bad-uri ori alte probleme?”.

O soluţie ar fi fost să le fac pe toate FAT32 sau NTFS, să le înfig într-un sistem cu Windows şi să folosesc unul dintre muuuuuuuuuuultele utilitare disponibile, începând de la clasicul Error-check de Windows până la softuri mai avansate, gen System Mechanic, Acronis, Norton Utilities. Pentru că nu mă încânta prea mult soluţia asta, având în vedere cât de stabil poate să (nu) devină un Windows atunci când se tot modifică diverse componente hardware, am decis să caut ceva utilitare pentru Linux. Mai precis, ceva care să îmi permită să fac asta cu ajutorul unui live-cd, preferabil Knoppix.

(more…)

Dec 10

Mi-a venit ideea azi de dimineaţă să îmi mai accesez şi eu contul de Google Analytics. Nu că aş avea prea multe de făcut pe acolo, dar… doar ca chestie. Accesez. Mă plimb printre rapoarte. Şi mă opresc la Traffic Sources. Mai exact, la Keywords. Citesc, mă ia râsul, apoi din ce în ce mai tare… şi încep brusc să îmi amintesc categoria “Căutări” pe care o are domnul Dracu pe blog.

Înşir câteva din chestiile căutate pe Google care i-a adus pe unii pe aici:
- “curve vacaresti”, “curve calea vacaresti”, “curve in piata victoriei”, “curve lacul tei” (Bă, eu nu am curve pe aici)
- “cum sa schimbi vitezele la motocicleta” (Nu trebuie schimbate. Mergi cu cele pe care le ai. Dar dacă tot ai reuşit să ai problema asta şi vei merge vreodată pe motocicletă… Bagi viteza 1-a. Şi tragi tare de acceleraţie. Cât mai tare posibil. Te va aduna cineva de pe jos la un moment dat.)
- “bubuituri alexandria” (Ştiu unele petarde pe acolo. Bubuituri nu.)
- “cum ajung cu masina la moeciu”,  ”cum ajung in bran din bucuresti” (Cu multă grijă, mergând pe şosea. Hai las-o dracu’ de treabă, cât de greu e să cumperi o hartă?)
- “de ce plouau sambata si duminica” (De ce au dispărut cărţile de gramatică din librării?)
- “mam lasat de fumat mam ingrasat si mi se umfla picioarele ce sa fac” (Citeşte o carte. Mergi pe jos. Fă sex. Învaţă câte ceva despre cratimă.)
- “masturbarea in fata icoanelor” (Bă, în ce lume trăim…)
- “mecanici care schimba volan de pe dreapta pe stanga cu numar de telefon” (Nu am nici un comentariu. Mă duc să caut pe Google un mecanic să îmi facă şi mie vapor din frigider.)
- “sters cosul de gunoi vista” (Recomandare: mai bine ştergeai gunoiul ala de Vista)

Lista va continua. Într-o bună zi. Deja sunt din ce în ce mai uimit de ce probleme au unii…