Jun 09

E aproape ora 2. Stau ca de obicei, pe întuneric, fumez, iau înghiţituri mici din ultima cutie de Burn, îl ascult pe CedrY2K cum povesteşte ceva în boxe şi scriu. Nu am nimic important de spus, nu s-a întâmplat nimic. Pur şi simplu am o uşoara tentaţie să scriu. Din când în când mă mai opresc şi fac poster câte un ţânţar. Deja nu îi mai suport.

M-am trezit greu azi. Am ajuns noaptea trecută relativ la o oră normală aici, şi am încercat să dorm. Şi nu am reuşit. Drept urmare mi-am amintit că am nişte Ballantine’s uitat pe fundul unei sticle. Şi am scăpat de el. Drept urmare azi m-am trezit cu o durere cruntă de cap.

Îmi făcusem ceva planuri pentru azi, am destul de multe chestii de făcut, am de lucru, am nişte probleme de rezolvat… Şi chiar stau relativ prost cu timpul. Drept urmare m-am trezit şi am dat drumul la un film. Care s-a dovedit a fi groaznic de prost. Am pus vreo 4 piese în puzzle. Şi m-am plictisit. Drept urmare m-am întors înapoi pe scaune, şi am pierdut vremea aiurea. Până când am realizat că mi-e foame.

Mi-a luat încă vreo oră până să mă decid să mă salt şi să îmi leg şireturile. Mi-am înfipt căştile în urechi, i-am dat iarăşi play lui CedrY2K şi m-am hotărât să mă duc până în Carrefour. Şi am ieşit hotărât pe uşă. În 40 de minute eram înapoi, cu cumpărăturile făcute la Mega-Image. Înainte să mănânc am dat drumul la alt film. Aveam un chef nebun să revăd “The Sixth Sense” cu Bruce Willis. Am încercat să mănânc. În jumătate de oră mi s-a făcut suficient de rău încât să mă convingă că nu are rost să mai încerc şi altceva.

Mi-a venit apoi o idee strălucită să dorm un pic, apoi să mă apuc de lucru. Poate aşa scap de durerea de cap. Am dormit. Cam 2 ore. M-am trezit înjurând. În jurul meu plana lent un norişor de ţânţari. Şi vreo două muşte.

S-a făcut aproape miezul nopţii. Şi eu încă mă uitam plictisit la alt film. Durerea de cap nu a dat nici un semn că ar vrea să se care, aşa că amân lucratul pe ziua asta. Am o sete groaznică. Iar bidonul de Coca-Cola nu mă ajută prea mult.

Sună telefonul. Cu o înjurătură mormăită încet răspund. Îi urăsc pe clienţii care mă sună la ore din astea. Mai ales în weekend.
- Salut.
Nici nu terminase de rostit acel cuvânt că deja ştiam cine este. O voce pe care nu o mai auzisem de ani buni. Un om pe care nu l-am mai văzut de şi mai mulţi ani. Zâmbesc. Cred că pentru prima oară pe ziua asta. Mă aşez calm pe scaun, îmi pun hands-free-ul şi îi răspund…

Am vorbit cam zece minute. Atât. Nu era nevoie de mai mult. A fost suficient să realizez că am rămas undeva în urmă. Că m-am rătăcit de mult. Unde dracu’ s-a dus timpul ăsta?

Am dat câteva jeturi de spray de insecte pe aici. Sper să îi omoare pe dobitocii ăştia de ţânţari. Nu îi mai suport…

Stau şi scriu. Sunt un pic dus cu pluta, oamenii normali au alte ocupaţii la ora asta. Mai ales într-o duminică noaptea… Începe o nouă săptămână. Ia zi… ce ai să faci? Ştii ce vei alege? Ce vei face?

Leave a Reply