Sep 07

Ieri am stat toată ziua închis între patru pereţi şi două monitoare. Am dormit un pic, poate chiar un pic prea mult. Nu am făcut mare lucru pe aici, am pierdut timpul aiurea. Nu contează asta prea mult, cert e că aseară (de fapt azi-noapte) îmi venise un chef nebun de ducă. Să plec de nebun. Oriunde. Nu mai suportam pereţii ăştia. Îmi era dor de asfalt.

După ce m-am tot gândit unde să fug, după ce am tot căutat idei pentru un drum scurt, am ajuns la vechea mea salvare: mă duc până acasă. Dimineaţa devreme. Mi-am pregătit de seara rucsacul, mi-am curăţat casca şi armura, mi-am şters bocancii, mi-am tuns barba, am pus baterii în mp3-player. Şi am setat alarma telefonului să sune la 6.

Pe la 3 dimineaţa mă uitam pe pereţi. Nu reuşeam să închid ochii. Pur şi simplu nu se apropia somnul de mine. Am decis să dau drumul încă unui film, poate reuşeşte să mă adoarmă. Aiurea. Nici nu se luminase afară când eu ieşeam pe poartă, echipat, nerăbdător, pregătit de drum. Şoseaua liberă. Pustiu. Din când în când câte o maşină pe celălalt sens. Abia pe la jumătatea drumului mi-am dat seama că ajung prea devreme acasă. Mult prea devreme. Şi, brusc, mi-a venit ideea.

Nu am mers prea încet. Însă nici exagerat de repede. În Olteniţa nu am făcut dreapta ca de obicei. Am mers înainte. Şi m-am oprit pe malul Dunării. Îmi era dor de locul ăla. Am oprit motorul, mi-am dat jos echipamentul şi m-am aşezat pe o piatră cu picioarele în apă. Am fumat câteva ţigări. Am stat singur, doar eu cu mine… Aşa cum făceam în urmă cu multă vreme.

Cândva, între ora 7 şi ora 8 intram pe poartă acasă. Cu gândul aiurea. Am stat puţin. Foarte puţin. Ca de obicei. Însă… Răsăritul a fost superb. În unele locuri era ceaţă pe câmpuri. Aerul era un pic mai umed. Şi mai rece. Mirosea a mere. Şi a struguri copţi. Şi era linişte.

Mirosea a toamnă. Nu a oraş, nu a gaze de eşapament. A toamnă. A toamnă curată. A prima duminică de toamnă…

Fotografia ataşată e un pic mai veche, din 1 mai 2004, scanată de pe un negativ. Nu am stat să o prelucrez, şi nici nu am avut cu ce face poze azi… Însă locul e acelaşi. Acelaşi de atunci, acelaşi care era şi cu mulţi ani în urmă.

Leave a Reply