O simţi cum te aşteaptă. Aşa cum odată te aştepta şi EA. O priveşti. Lung. Cu dor. Aşa cum o priveai pe EA odată. O mângâi. O alinţi. Îi atingi fin cu vârfurile degetelor curbele perfecte. Când te aşezi, o simţi ca şi atunci când EA te încolăcea cu braţele. O simţi lipită de tine. Vie. Tremurândă.
Când îi atingi ghidonul parcă îi cuprinzi EI umerii. Când îi atingi maneta de ambreiaj, simţi degetele EI fine cu unghii lungi şi perfecte. Când atingi acceleraţia îi auzi vocea EI subţire şi catifelată cum îţi răscoleşte auzul. Aprinzi luminile şi îi vezi instantaneu ochii EI, calzi, luminoşi, rotunzi şi miraţi… Simţi motorul fierbinte aşa cum odată îi simţeai pielea EI în timp ce era la tine în braţe. Strângi mâinile pe manete cum o strângeai pe EA în braţe. Puternic, dar totuşi cu grijă…
Simţi vântul izbindu-se uşor de faţa ta şi îţi aminteşti atingerea EI. Mângâierile EI pe obrazul tău. Uiţi de griji şi de probleme aşa cum, odată, uitai alături de EA, când lumea era numai a voastră…
Acum e tot ce ţi-a rămas. Asta este tot ce mai ai. EA s-a oprit. Tu mergi împreună cu cealaltă “ea” doar pe drumul tău. Împreună cu ea dar totuşi singur…
Vrei să simţi iarăşi infinitul. Să simţi iarăşi acea plăcere. Să simţi iarăşi că lumea este doar a voastră. Să o simţi iarăşi alături de tine. Şi nu îţi mai pasă atunci când zbori şi totul se termină… La fel de dureros a fost şi când ai pierdut-o pe EA. Şi…tot din vina ta… Însă ai mai simţit-o încă o dată alături de tine…
