Ultima zi din 2007. Ultimele ore de fapt. Ultimele pregătiri. Încercarea de a scrie câteva ultime rânduri pentru un an care tocmai se pregăteşte de plecare. Scriu cu ochii pe ceas. Simt că am început să intru în criză de timp…
Poate oare cineva să pună în cuvinte, în doar câteva cuvinte scrise rapid, un an întreg? Tot ceea ce s-a întâmplat? Tot ceea ce a simţit? Toate lucrurile bune şi rele care au trecut peste el? Pare imposibil… Probabil chiar şi este.
A fost un an lung. Un an greu. Un an cu bune şi rele. Un an cu de toate. Ca oricare altul de fapt. Acelaşi serviciu, aceeaşi locuinţă, acelaşi birou, aceeaşi casă. Un vis cu două roţi împlinit. Un vis cu o bucată dreptunghiulară de plastic neîmplinit încă. Mulţi prieteni noi. Mulţi prieteni vechi. Locuri noi văzute. Imaginea unei alte lumi, unei alte ţări. Acelaşi vis neliniştit ca de obicei. O poveste care continuă. Şi nu pare a avea vreun final.
Nu pot scrie doar despre ceva anume… Emoţia zborului. Bucuria simţită când am atins cromul de pe ghidon. Dezămagirea simţită când a plecat Radu. Lacrimile bunicului. Fericirea sorei mele când îşi priveşte maşina. Zâmbetul pe care mi-l arunca Eva. Strângerile calde de mână ale prietenilor. Paharele băute cu frate-miu în timp ce îi scărmănam pisicu’. Nostalgia vremurilor trecute atunci când am reîntâlnit foşti prieteni buni. Nervii provocaţi la muncă în timp ce urlau telefoanele. Acte, hârtii. Alergătura. Drumuri. Zile. Nopţi. Apa rece. Frig. Căldura înăbuşitoare. Secunde trecând.
La mulţi ani ! Să ne revedem / reauzim cu bine şi în anul care bate la uşă. Din şi în locuri mai bune. Mai am doar un pic de aşteptat…
P.S.: Chiar înainte de a începe să scriu aceste rânduri mi-a sunat telefonul. Tata. Doar să îmi ureze “La mulţi ani” şi să îmi spună că ei sunt bine şi că se uită împreună la televizor. Cu mama nu am reuşit să mai schimb decât vreo 2 cuvinte. Mai mult nu am fost în stare…
Şi încă nu ştiu dacă erau lacrimi de bucurie sau tristeţe. Însă anul viitor va fi ceva mai greu să le duc câte ceva de Crăciun sau pur şi simplu să trec pe acolo să îi văd… Mult mai greu. Doar… la o jumătate de lume distanţă.
