Aug 02

Joi seara a reuşit cineva performanţa de a mă călca pe nervi. Rău. Nu dau detalii. Pentru a nu face vreo prostie m-am hotărât să fug un pic de aici. Drept urmare… pe cine aş fi putut “deranja” până noaptea târziu? Pe soră-mea… Mai ales că îi eram dator şi cu o reinstalare de Windows. Mă rog, îi sunt încă, dar doar parţial.

Am sunat-o când mă echipam. Am făcut plinul la Mol şi am ieşit. M-am străduit să merg calm, încet. Mi-a ieşit doar în localităţi. Când treceam de indicatorul cu numele localităţii tăiat de linie schimbam a 5-a şi trăgeam de acceleraţie. Mă opream doar când ajungeam pe la 140. Mă împingea mult prea tare vântul.

Am plecat de acolo după miezul nopţii. Mi-am înfipt căştile de la mp3 player în urechi, mi-am tras cagula şi casca peste. Am dat play pe folderul cu muzică dură. Am avut câteva opriri pe drum. Să verific telefonul. Iar la ieşire din Gruiu am tras pe dreapta într-un spaţiu de parcare, am oprit motorul, am oprit luminile şi am aprins o ţigară. Şi am stat să mă uit la stele. În linişte.

Tot drumul am întâlnit doar vreo trei maşini. Cu riscul de a-mi lua înjurături (sau să mi se ţină teorii) însă nu am redus în nici o localitate sub 80. Nu ştiu cum am luat curbele dintre Negoieşti şi Budeşti. Nu ştiu cum am luat curbele de la ieşirea din Gruiu. Nu ştiu cu ce viteză am mers. Încă nu am lumină în vitezometru. Încercam să reduc doar când intram cu ambele roţi pe vreunul din şanţurile formate pe bandă de-a lungul drumului din cauza tirurilor şi camioanelor. Şi încercam să reduc doar pentru că începea să îmi danseze roata din spate în timp ce eram aruncat dintr-o margine a şanţului în alta.

M-a calmat drumul ăsta. Deşi am stat destul de concentrat la ceea ce fac, am putut să mă şi gândesc la ale mele. Însă tot trebuie să îi mulţumesc lui Ştefan pentru suportul moral. Şi pentru sfaturile date (pe care nu le-am urmat).

Jocul a început. Cineva o să îşi dea seama la un moment dat că a făcut o greşeală ameninţându-mă…

Leave a Reply