A venit toamna. A fost o vară mizerabilă. Când au fost căldurile mă rugam să se facă răcoare mai repede. Acum s-a făcut frig. Nu răcoare. Ne-a luat toamna asta pe neaşteptate…
Nu am avut încă un concediu anul acesta. Planurile mele de plecat la mare erau pentru începutul toamnei. S-au dus dracu’. Probabil o să ajung la mare anul acesta să mă uit la o plajă goală şi o mare rece. Maxim o zi. Iar restul de concediu undeva la munte, în vreo pensiune, să stau în balcon cu ţigara în mână şi cu ceva de băut şi să mă uit la ceaţă sau la ploaie. Şi, în cel mai nefericit caz, să dau cu casca de vreo bucată de asfalt umed sau plin de mâzgă.
Vorbeam zilele trecute la telefon cu soră-mea. Îmi zicea că la ei deja începe culesul viilor. Îmi amintesc cum era atunci… Şi îmi tot revine vie amintirea acelor zile, în care mirosea tot aerul a struguri proaspăt culeşi şi proaspăt mustiţi şi a toamnă. Mirosea a toamnă adevărată. Mirosea a aer rece şi a ceaţă. Mirosea a ploi. Îmi amintesc culesul viilor şi al porumbului, îmi amintesc plecările dimineaţa devreme când era brumă peste tot, un covor subţire şi alb peste pământul îngheţat.
Aici miroase a fum. A gaze de eşapament. A oameni şi a blocuri. Nu e nimic schimbat faţă de vară. Doar că e mai frig. Şi nu mai sunt toţi câinii vagabonzi dormind peste tot pe stradă, acum sunt toţi îngrămădiţi pe la uşi. A venit toamna…
