Dec 10

Am citit pentru prima oară rândurile următoare acum vreo 10 ani. Cel puţin. Nu mai ştiu unde… Şi am regăsit aceleaşi versuri acum, de curând, pe www.poezie.ro.

 

Adună-mi mamă, umbra
de Miron Manega

Adună-mi, mamă, umbra cu lopata
Şi vars-o în grădină printre crini,
Să nu te vadă cerul cînd te-nchini
La umbra unui vis zdrobit cu roata.

Cînd ţi se umple perna de lumini
Visează-ncet, să nu se scoale tata,
Adună-mi, mamă, umbra cu lopata
Şi vars-o în grădină printre crini.

Au tras în mine rudele şi gloata
C-am desenat pe prispă zei străini,
Nu da crezare, mamă, sînt lumini
Din visul meu pe care arde roata.

Adună-mi, mamă, umbra cu lopata…

Leave a Reply