Dec 10
Am citit pentru prima oară rândurile următoare acum vreo 10 ani. Cel puţin. Nu mai ştiu unde… Şi am regăsit aceleaşi versuri acum, de curând, pe www.poezie.ro.
“Adună-mi mamă, umbra”
de Miron Manega
Adună-mi, mamă, umbra cu lopata
Şi vars-o în grădină printre crini,
Să nu te vadă cerul cînd te-nchini
La umbra unui vis zdrobit cu roata.
Cînd ţi se umple perna de lumini
Visează-ncet, să nu se scoale tata,
Adună-mi, mamă, umbra cu lopata
Şi vars-o în grădină printre crini.
Au tras în mine rudele şi gloata
C-am desenat pe prispă zei străini,
Nu da crezare, mamă, sînt lumini
Din visul meu pe care arde roata.
Adună-mi, mamă, umbra cu lopata…
December 10th, 2008 at 10:19 am
Ti-as cere prea mult daca te-as ruga sa pui mai des asemenea poezii ? Sau sa scrii mai mult ? Unde sunt articolele tale cele vechi ? De ce nu le pui aici ? Te-ai apucat la un momentdat sa le centralizezi, dar le-ai lasat balta. Si nu invoca lipsa de timp ! Esti lenes!!!!!!!!! Deci, pune mana si scrie ! Pentru ca, spre deosebire de altii, POTI !