«
»
Nov 13

Nothing left

Dominus Vobiscum, Drumuri, Qaz 4 Comments »

A venit ziua. Am să dau mai multe detalii zilele următoare. Nu ştiu ce urmează, nu vreau să mă gândesc ce va fi.

Nu voi uita niciodată lacrimile înnăbuşite ale mamei mele din această dimineaţă, când, după ce s-a trezit cu mine acasă la ora 7, a aflat că a venit ziua. Că voi pleca. Nu voi uita niciodată privirea tatălui şi vocea jumătate stinsă care a reuşit să spună doar: “Păi… Ne mai auzim la telefon… nu?”. N-am să-i uit niciodată pe cei care m-au susţinut şi încurajat. Nu dau nume. Se ştiu ei.

Vă mulţumesc pentru tot. Şi promit că vom avea ocazia să mai ciocnim un pahar împreună.

This entry was posted on Friday, November 13th, 2009 at 8:50 pm and is filed under Dominus Vobiscum, Drumuri, Qaz. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

4 Responses to “Nothing left”

  1. sora-ta Says:
    November 16th, 2009 at 10:18 am

    Sa faci bine sa te tii de promisiune! Si sa nu regreti niciodata ce ai lasat in urma! Urmeaza-ti drumul pe care l-ai ales, caci nu lacrimile (sau regretele tarzii ale unora) iti fac viata ta mai fericita, ci tu o faci, prin hotararile pe care le iei!

  2. JM Says:
    November 18th, 2009 at 7:02 pm

    Uhm, daca e vorba de ce cred eu ca e, atunci iti urez mult noroc. :)

  3. Wizzie Says:
    November 22nd, 2009 at 11:56 pm

    Nu pot decat sa iti urez traditionalul: “Hai cuaie”…

  4. Odihneste-te in pace, Adi Says:
    March 23rd, 2010 at 11:29 am

    [...] revenit in minte cateva cuvinte scrise de el mai demult: Nu voi uita niciodată lacrimile înnăbuşite ale mamei mele din această [...]

Leave a Reply