Jun 08

Din punctul meu de vedere sunt doar câteva sărbători importante în an. Paşte, Crăciun. Unele aniversări. Câţiva sfinţi importanţi. Şi cam atât.

Ieri am avut o zi destul de grea. Nu dau detalii, zic doar că a fost grea. E suficient. Aseară am ajuns la bar la Apaşu, am băut rapid câteva beri. Târziu, mă decid să plec. Având de ales între a pleca acasă sau la muncă, aleg a doua variantă, mai ales că mă anunţase cineva că are nişte probleme şi are nevoie de un pic de ajutor. Fie. Mă duc la birou. Rezolv problemele. Apoi mă apuc de lucru la ale mele. Şi tot lucrez. La un moment dat am adormit cu capul pe tastatură. Spre dimineaţă.

Mă trezesc nişte bubuituri puternice. Ce dracu’ se întâmplă? Deschid ochii, lumină afară. Şi mulţi nori negri. Tuna în draci. Şi fulgera. Şi se pregătea de furtună. Ok, fie. Mă trezesc, mă frec la ochi, mă târăsc spre dozatorul de apă, pun nişte apă fierbinte peste 4 linguri de ness şi mă reaşez pe scaun în faţa monitorului. Beau, mă frig la limbă, aprind o ţigară. Chestiile normale, chestiile zilnice.

Mă salt fără motiv să mă holbez pe geam, să văd cum decurge furtuna. Mă uit prin parcare… Aproape goală. Măi să fie! Mă uit la ceas… cam 10. Trecut serios de ora la care începe de obicei programul de lucru. Mă mai uit încă o dată în parcare. Doar câteva maşini pe care nu le recunosc. Nici una de la firmele de pe acelaşi etaj. “Heh, asta e, or fi în ceva team-building vecinii de pe etaj…”. Merg până la baie, mai bântui un pic prin firmă. Pustiu. Arunc o privire şi în lista de prieteni de pe Yahoo Messenger. Aproape goală. Ce dracu’…

Îmi dau seama că nu am nimic de băut pe aici. Nici o problemă, s-a mai potolit ploaia. Iau ţigările, nişte bani, telefonul, cheile şi cobor după Cola, jos, la terasă. Traversez parcarea, ajung la uşa terasei. Trag hotărât. Uşa încuiată. Bă, las-o dracu. E vreo glumă proastă? Cineva vrea să îmi facă vreo farsă ciudată? Nu m-am trezit de fapt din somn şi încă visez?

Ok. Mă duc să cumpăr de băut de la spălătoria auto de la colţ. Că au şi magazin non-stop. În drum spre spălătorie scot telefonul. Şi sun o prietenă care ar fi trebuit să fie la servici azi. Îmi răspunde o voce somnoroasă.
- Ce faci bă? Dormi?
- Da…
- Păi de ce nu eşti la servici la ora asta?
- Păi… pentru că e luni.
- Păi tocmai că e luni. De ce nu eşti la servici???
- Aaaaa… Păi e nu ştiu ce sărbătoare şi mai toţi au liber.

Mă loveşte un hohot de râs sadic. Mă duc la magazin, iau ce am nevoie. Tanti de acolo se uită lung la mine uşor amuzată. La fel si portarul de la firmă când revin. Urc în birou, şi reîncep să râd.

Majoritatea firmelor MARI, corporaţiile, companiile au tot felul de posturi. Manageri, CEO, majoritatea au psihologi, relaţii umane, etc. Cred că ar trebui să se înceapă angajarea de popi. Sau măcar d’ăştia mai mici care au terminat ceva teologie. Să mai anunţe oamenii din când în când că urmează vreo sărbătoare d’asta mai ciudată de care majoritatea habar nu au…

One Response to “Sarbatori. Asa, de vara”

  1. sora-ta Says:

    La tine, 1 aprilie a venit mai tarziu!

Leave a Reply