Underground or Aeroplane
Doesn’t matter in the end
I know it has to be this way
You’re leaving me again
So I’ll write my little love song
And sing it to the wind
Youre out there on the road tonight
London, New York, Amsterdam
And I’m lonely here without you
Miss your breath against my skin
You love me then you leave me
Still I lie here pressing fingers where your kisses have been
And I miss you
And I miss you
And I miss you
I know I should be in bed
And it’s almost 3am
But when I close my eyes I can only see miles of headlights
Fleshing out the distance
So I’ll sing my little lonely songs
Its just part of who I am
Cause I know that its been calling to you
London, New York, Amsterdam
Ziua 5 (după discuţii, stat la vorbă, etc) a devenit zi de plimbare prin Rotterdam şi diverse cumpărături. Am plecat în jurul prânzului spre centru, unde am redescoperit aceleaşi locuri şi străzi pe care le-am străbătut singur în noiembrie, fără să am cea mai vagă idee unde sunt. Ne-am plimbat mult, prin magazine, pe străduţe, alei, parcuri…
Vineri, 16 Mai. Dimineaţa, în jur de ora 10. Mă trezesc după un somn mult prea adânc. Mă opresc direct la duş unde pierd o bună bucată de vreme. Beau o cafea mică, fără zahăr. Se trezeşte şi Dee.
- Azi ce program avem?
- Păăăi… Mai întâi trebuie să mergem până la Schiphol, în Amsterdam, să o luăm pe Conzuela…
14 Mai. Spre 15. Aproape ora 5 dimineaţa. “Unde am pus încărcătorul de la telefon?” “Am două baterii de la cameră descărcate.” “Unde am pus hârtiile?” “Care tricouri să mi le iau?” “Un hanorac sau două?”. Încă o gură de cafea. Pardon, ness. Din ăla super-strong. Alergătură de colo până colo. Încă un fum tras adânc din ţigară. În sfârşit, decid că e suficient. Nu că am totul pregătit, doar că e suficient. Mi-a ajuns. E 5 dimineaţa. Şi nici ultimele două nopţi nu am dormit prea mult. Iar de dimineaţă… O să mă trezesc devreme şi o să am timp să termin tot până la 10 jumătate când ies pe uşă. Da, o să mă trezesc la 8 cel târziu. Şi o să am timp.
