Qaz's Aegri Somnia

Mi-am stors creierul vreo 10 minute căutând un titlu. N-am reuşit. Aşa că rămâne cu ăsta. Cred că e cel mai potrivit. Nu scriu despre nimic anume, nu am nimic special de spus. Sunt doar câteva cuvinte împrăştiate.

Uneori rămân surprins de cât de tare pot urla boxele mele. Sau de cât de gălăgioasă poate fi o piesă lentă. Poate e doar oboseala şi nesomnul care îmi urlă în creier. Cine dracu’ poa’ să mai ştie…

Sânge. Iarăşi. Frate-miu îmi zicea odată că “prea multă cafea”. L-am contrazis atunci. Ness. Nu cafea. Reţeta normală. Patru linguri de ness şi una de zahăr. La cană normală. Cu tot cu pachetul adiţional de Viceroy.

Tot sunt întrebat. Aproape zilnic. “Mai trăieşti bă?” Răspunsul e deja clasic: “Nu. Da’ mă simt bine”.

$result = mysql_query($query, $db); 
if ($result == false) die(“Failed ” . $query); 
while ($fields = mysql_fetch_row($result)) 
{ 
for ($i=0, $max=sizeof($fields) ; $i < $max ; $i++) 
{ 
$tmp[$i] = $fields[$i] ; 
} 
} 

Linii. Cod. Sute de linii. Mi-e dor de multe lucruri. O ţigară îmi fumegă din colţul gurii. Ăla care se uită la mine din oglinda din baie are barbă şi ochii roşii. Şi părul zburlit. Pot spune chiar şi eu că arată ca dracu’…

Pentru că se tot apropie, am fost azi întrebat:
- Ce îţi doreşti de ziua ta?
Nu mă aşteptam la întrebarea asta. Însă am răspuns sincer: “Ce îmi doresc eu nu poate nimeni să îmi dea”.

Număr orele. Singur, între patru pereţi. Şi aştept. În scurt timp voi putea spune, răsuflând uşurat: “a mai trecut unul…”

Mă sperii uneori când realizez cum a trecut timpul. Pur şi simplu mă sperii. Mă uit uneori în oglindă şi nu îl mai recunosc pe cel de dincolo de sticlă. Nu e cel pe care îl ştiam. Cel cu care mă obişnuisem. Şi aşa se întamplă în fiecare an. Privesc în oglindă. Cotrobăi printre amintiri. Şterg praful prin cele mai ascunse colţuri. Şi descopăr lucruri plăcute sau mai puţin plăcute. Însă sunt ale mele, şi nu le pot arunca…

Trag linie. Un an lung. Un an greu. Un nou drum, o nouă posibilitate, un nou scop. Viaţa merge înainte.

“Totuşi… ce îţi doreşti?” De data asta întrebarea vine din altă parte. Şi zâmbesc trist. Chiar aşa, ce mi-aş dori? Răspunsul nu mi-l pot da nici singur. Nu în cuvinte. În schimb îl voi simţi, cel mai probabil mâine noapte, când mă voi întoarce şi voi fi doar eu, între patru pereţi, o fereastră, o uşă şi două monitoare.

Ultima zi din 2007. Ultimele ore de fapt. Ultimele pregătiri. Încercarea de a scrie câteva ultime rânduri pentru un an care tocmai se pregăteşte de plecare. Scriu cu ochii pe ceas. Simt că am început să intru în criză de timp…

(more…)

Cerul arde. O lună plină strălucitoare veghează miile de puncte luminoase. Stele arzând pe un cer senin. Aerul rece îmi loveşte faţa. Dar încerc să nu îl bag în seamă. Ochii mei fixează fumul albăstrui de ţigară care urcă unduind spre stelele arzânde. E atât de linişte aici… Atât de multă pace… (more…)