Aseară mi-a venit chef de drumuri lungi. Fără motiv. M-am îmbrăcat, mi-am luat rucsacul şi am ieşit pe poartă. Apoi am făcut dreapta. M-am oprit la prima benzinărie unde am pus cinci litri in rezervor, apoi am apucat drumul spre Olteniţa. Mers uşor, normal. Abia în Frumuşani am oprit şi am sunat-o pe soră-mea să o anunţ că o vizitez. Un pic nervos fiind deja de pe drum, a avut cineva suficientă grijă să mă enerveze şi mai mult la oprirea in Frumuşani (fără detalii). Drept urmare mi-am înfipt căştile în urechi, am dat drumul la muzică, mi-am pus cagula şi casca şi am pornit.
Drumul până acolo a fost fără probleme, fără incidente. Motoreta s-a descurcat foarte bine, chiar am rămas surprins că nici nu a trepidat după ce am trecut pragul de 120 km/h. Am ajuns destul de repede la destinaţie, conducând totuşi suficient de agresiv.
Problema a apărut când am plecat de acolo. Era deja trecut de miezul nopţii. Mi-am pus iarăşi căştile în urechi, cagula, o vestă reflectorizantă (mulţumesc soră-mea) şi i-am dat drumul. Am mai pus câţiva litri de benzină la ieşirea din Olteniţa, am băut un Shot (and Go) şi m-am înfipt serios în drum. Am ajuns înapoi în Bucureşti mult mai târziu decât m-aş fi aşteptat… Adică în aproape două ore. 80 km în două ore.
Concluzii…
- Când am ajuns la destinaţie (e drept, şi pe ultima porţiune de drum) mă durea fundul groaznic de la şaua destul de tare. Custom. Cromwell.
- Faza mea lungă îi cam orbeşte pe cei care vin din faţă. Faza scurtă e mizerabilă, cred că mai am de lucru la asta, că nu văd nimic cu ea. Şi pot spune că a trebuit să reduc foarte mult de fiecare dată când venea ceva din faţă.
- Aerul noaptea în zona aceea e foarte umed, iar pe şosea existau multe porţiuni ude.
- Încă nu am înţeles de ce, însă dacă mergeam foarte aproape de linia dintre benzi simţeam cum îi tot fuge spatele şi începe să trepideze. La fel şi dacă mergeam mult spre dreapta.
- Au fost câteva bucăţi bune unde am accelerat fără să îmi mai pese. Totuşi, nu am depăşit suta.
- În localităţi am mers ca melcul. A 5-a la relanti. Să nu trezesc toată populaţia satelor. Şi mers legal.
- Am trecut la un moment dat pe lângă ceva ca o troiţă. Am impresia că era ceva gen statuie, un înger pe un piedestal cu o cruce mică lângă el. Chestia aia albă, în lumina farului, mi s-a părut al dracu’ de scarry.
- Pe la kilometrul 31, după ieşirea din Gruiu, m-am oprit să fumez o ţigară. Într-un spaţiu de parcare aşezat fix în mijlocul câmpului. Şi unde era întuneric beznă. M-am cărăbănit de acolo suficient de rapid în momentul în care au început să îmi dea târcoale câţiva câini. Nu prea prietenoşi.
- S-au înfipt în viziera de la cască, în far şi în genunchiere o mulţime de gângănii. Mai mici sau mai mari. La dus (cât eram doar cu un tricou) s-a lovit o chestie de mâna mea şi a avut suficientă grijă să mă şi înţepe serios. La întoarcere, în schimb, mi s-a împrăştiat pe vizieră o chestie destul de măricică, şi plină de zeamă. Aşa că a trebuit să îmi şi curăţ un pic viziera când am oprit să fumez.
- Concluzie finală: este superb de mers noaptea. Mă rog, este de la superb la scarry. Depinde de moment.
