Ştiai mereu când se apropiau sărbătorile. Îţi vedeai mama din ce în ce mai agitată, casa devenea din ce în ce mai împodobită. La un moment dat apărea şi bradul, mic, însă verde şi plin de globuri. Casa se umplea de mirosuri îmbietoare, totul începea să miroasă a nuci şi cozonac. Ieşeai afară, în ninsoare, şi deschideai larg braţele ridicând faţa spre cer şi aşteptai fulgii reci să îţi mângâie obrajii roşii.
Aşteptai cu nerăbdare seara de ajun, aşteptai cu nerăbdare cadourile, te pregăteai îndelung pentru colindat, repetai cu cercul restrâns de prieteni colinde, Pluguşor, Sorcova. Îţi pregăteai din timp cizmele, mănuşile şi căciula pentru noaptea în care aveai să străbaţi troienele de zăpadă cântând “Bună dimineaţa la Moş Ajun”. Traversai uliţele ţinându-l strâns pe bunicul de mână, în timp ce cu cealaltă mână strângeai trăistuţa cu nuci, covrigi şi dulciuri.
Abia aşteptai să se aşeze suficient de bine zăpada şi să se înmoaie un pic, pentru a rostogoli bulgării încercând să construieşti cel mai frumos om de zăpadă. Te furişai prin orice ungher din casă încercând să descoperi unde ar putea fi ascunse cadourile ce îl aşteptau pe Moş să le împartă. Alergai dis de dimineaţă spre cel mai apropiat deluşor trăgând sania după tine, şi petreceai toată ziua tăvălindu-te prin zăpada aceea albă, imaculată.
Ascultai colindele ce se auzeau peste tot, în fiecare casă. Stăteai zeci de minute în şir în ninsoare, privind fascinat jocul fulgilor de nea şi ascultând muzica lor, o muzică pe care o auzeai numai tu. Nu simţeai frigul, nu ştiai de probleme, erai doar tu în lumea ta, o lume magică.
Trezeşte-te şi deschide ochii copile… Au trecut anii şi nimic nu mai e la fel. Drumurile şi viaţa au creat între tine şi acele vremuri o prăpastie imensă. Iar tot ce a fost odată, toată vraja aceea a sărbătorilor, s-a topit odată cu ultimul om de zăpadă şi nu pare a mai reveni.
December 19th, 2009 at 8:35 pm
Ba da, va reveni, cand vei avea copii (si nepoti) la randul tau.
December 21st, 2009 at 10:04 am
Atata timp cat aceste amintiri sunt inca vii, atata timp cat te mai poti intoarce in ACEL trecut, nu ai pierdut nimic. Sarbatorile au aceeasi vraja, mai ales cand esti cu cineva cu care poti imparti bucuria acestor zile. Amandoi avem aceste amintiri si, daca erai acasa, nu m-as fi dat in laturi sa mai mergem impreuna la colindat, asa cum faceam cand eram mici.
December 23rd, 2009 at 10:14 pm
Esti un romantic incurabil
January 15th, 2010 at 9:17 pm
Moama, nu te inchipuiam asa. De fapt chiar si dupa ce am citit a doua oara tot “Divide by zero” imi apare in fata ochilor.